STANDARD AIREDALE TERRIER


Scurt Istoric  

  Locul de bastina al rasei este valea raului Aire din West Ridin, Yorkshire. Tinutul era locuit in majoritate de mineri si muncitori textilisti, care aveau ca principala preocupare in timpul liber vanatoarea de-a lungul raului. Data precisa a nasterii AT-ului nu se cunoaste, dar exista indicii ca aceasta a inceput sa se dezvolte pe la mijlocul secolului al XIX-lea, ca raspuns la dorinta lucratorilor din zona de a vana vidre. Pentru vanatoarea acestui animal, era nevoie pe atunci de o haita de copoi Otterhound si de unul sau doi terrieri. Pentru a avea caini eficienti si adecvati lucrului la apa, primi crescatori amatori au facut mai multe incrucisari pana au obtinut Airedale Terrierul intr-o forma rustica. Exista destule marturii cu privire la aceste incrucisari, rasele cele mai des mentionate in acest context fiind cunoscutul Black And Tan Terrier, Scottish Terrier, Welsh Foxhound, Otterhound, Bull Terrier, Collie, Dandie Dinmont Terrier, Bedlington Terrier, Irish Terrier si alti caini de vanatoare din sudul Angliei. Se spune ca prima incrucisare dintre Otterhound si Old English Black and Tan Terrier a fost realizata in 1853 de catre Wilfred Holmes, din Bradford. Exista versiuni conform carora la crearea rasei s-a folosit si Border Collie, precum si alte rase de caini ciobanesti. De-a lungul anilor au fost publicate foarte multe opinii cu privire la originea exacta a rasei. Una din cele mai vechi si mai exacte, apartine lui Vero Shaw care, in cartea sa din 1879, evoca discutiile avute cu proprietarul cainelui Thunder.
 Standardul Airedale Terrierului

 In formula standardului din 13.10.2010, care a fost recunoscut ca obligatoriu de catre FCI, rasa Airedale Terrier se descrie scurt, concis si cuprinzator. Acest standard este masura si scopul crescatorilor si arbitrilor acestei rase. Pentru o mai buna intelegere este necesar sa se explice mai amanuntit, acolo unde este cazul, lamurindu-se fiecare punct din standard. Acest lucru presupune cunostinte aprofundate de anatomie.

Cel mai important criteriu al aspectului exterior al Airedale Terrierului este simetria, ceea ce inseamna ca toate caracterele sale morfologice trebuie sa fie armonioase si echilibrate. Aspectul exterior al Airedale Terrierului, ca si temperamentul sau, trebuie sa convinga prin simetrie, armonie si echilibru. Exagerarile unor puncte ale standardului depreciaza calitatea exemplarului.

 Este un caine cuadratic la care lungimea corpului, masurata de la punctul spetei la punctul fesei, trebuie sa fie identica cu inaltimea masurata de la cel mai inalt punct al greabanului (trecând pe langa cot) pana la sol. Toracele trebuie sa atinga coatele si acestea sa fie reperul care sa delimiteze inaltimea in doua segmente egale. 
  Temperamentul si caracterul este foarte bine definit in standard: ”Deschis si prietenos, increzator in sine, inteligent. Tot timpul atent, fara a fi agresiv dar temerar”. Astfel, doua tipuri de caracter sunt absolut nedorite la aceasta rasa: agresivitatea sau frica. Este un caine extrem de adaptabil, cu un temperament jucaus, irezistibil si cu o atitudine mândra si increzatoare. E foarte rabdator cu copii, iar cand acestia il necajesc peste masura, prefera sa se indeparteze decat sa le faca rau. Are o vointa puternica, dar e tandru si afectuos cu familia sa. Este foarte curios, loial si inteligent, alert si intotdeauna gata de joaca.
  Despre aptitudinile de vanator ale AT-ului vorbeste foarte elocvent acelasi Vero Shaw, care in descrierea din 1881 comenta: ”Un Airedale face tot ce doreste stapanul, ataca la comanda, are calitati de copoi si este un pasionat vanator de rozatoare. Este apreciat ca un bun paznic al turmelor de oi si al cirezilor de vite, aporteaza ca un Retriever, scotoceste ca un Spaniel, este un pasionat vanator de vidre si bursuci si un mare amator de apa, ramânând cu toate acestea foarte echilibrat si docil”. De asemenea, tot elogios vorbea despre rasa si Presedintele Statelor Unite ale Americii, Theodor Roosvelt, care a vanat vreme de mai multi ani cu Airedale: ”Un Airedale poate face orice face un alt caine, iar în plus, daca este necesar, sa-i dea si o mama de bataie celuilalt”.
 Capul este lung, bine proportionat, masurând aproximativ 42% din inaltimea la greaban, craniul lung si plat trebuind sa fie de aceeasi lungime cu botul. Adica lungimea de la trufa pina la linia care uneste comisura interioara a ochilor sa fie egala cu lungimea de la aceasta linie imaginara( intre comisura ochilor) la punctul occipital (nuca). Vazut din lateral profilul craniului al nasului trebuie sa fie paralele si sa se intilneasca intr-o linie aproape dreapta, fara un stop foarte vizibil.


Craniul trebuie sa fie lipsit de riduri, adica uscativ si fara surplus de piele. Cand cainele este atent, acest defect devine imediat evident si apar ridurile pe craniu. Este stramt intre urechi si se ingusteaza usor spre ochi.     Craniul prea ingust da impresia de slabiciune, la masculi de cap feminin, iar craniul lat, incarcat, greoi, o impresie de lipsa de inteligenta. Pometii sunt netezi si plati, fara sa fie incarcati.

Botul trebuie sa fie puternic si plin, insa o usoara cizelare imbunatateste expresia fetei. In evidentierea tipului corect, calitatea toaletarii joaca un rol important. Maxilarele trebuie sa fie puternice si musculoase.   

Dintii puternici si bine dezvoltati, trebuie sa se inchida intr-o muscatura de tip foarfeca. Adica incisivii superiori se suprapun fara distanta peste cei inferiori, preferabil este ca insertia lor sa fie perpendiculara pe maxilar, dar este acceptata si muscatura in cleste (incisivii superior cad peste cei inferiori). Pentru a conserva botul dorit, adica lat si puternic, este important sa se puna accent pe bun

a apreciere a danturii in legatura cu alinierea optima a incisivilor. Buzele sa fie bine strinse si pigmentate, pe cat posibil negre. Trufa sa fie mare, lata si de culoarea neagra. O trufa delicata, gingasa, este intotdeauna semnul unui bot fin, care nu poate fi atenuat nici de par.


  Ochii trebuie sa fie mici, de forma ovala, neproeminenti, cu o expresie vigilenta si inteligenta si cat se poate de inchisi la culoare. Ochii deschisi la culoare reprezinta un defect grav, se elimina greu si modifica expresia tipica de terrier. Ochii prea mari si rotunzi de asemenea modifica expresia, privirea fiind prea blanda si prea prietenoasa. Ochii migdalati si prea îngusti, asemanatori cu cei de Bull terrier, sunt de evitat în selectie deoarece isi modifica aspectul general al expresiei, privirea devenind prea rautacioasa.

  Urechile in forma de “V” purtate lateral, mici, proportionale cu talia cainelui. Linia superioara a indoiturii urechii se pozitioneaza usor deasupra nivelului craniului iar varfurile ating nivelul exterior al ochilor. Urechile prea jos si lateral prinse, asemanatoare cu urechile prepelicarilor sau prea sus prinse pe craniu cu varfurile indreptate spre ochi ca la Foxterrier nu sunt acceptate. Partea interioara a urechilor trebuie sa fie lipita de tample.


 Gatul (format din cele 7 vertebre cervicale) este musculos, uscativ, de o lungime si grosime moderata, largindu-se gradat spre umar, de forma usor tronconica. 

 Profilul superior al gatului descrie o arcuire usoara spre vârful umerilor, pentru a forma cu greabanul bine marcat, o linie superioara lina si eleganta. Salba nu este de dorit, denaturand linia inferioara a gatului, care trebuie sa fie uscativa. Insertia gatului este aproximativ la 45 de grade fata de orizontala. O insertie adânca sau prea abrupt (gât de cerb) este nedorita. 
Trunchiul unui Airedale este perfect cvadratic. Greabanul (format din apofizele spinale ale primelor 4-5 vertebre toracice) bine format, marcat, cupleaza armonios cu spatele (urmatoarele vertebre toracice) puternic si drept, cu sale scurte (7 vertebre lombare), puternice, foarte musculoase. La un caine cu coaste bine arcuite (dar niciodata rotunde, în forma de butoi), cu sale scurte si cu un tren posterior foarte musculos, ramane un mic spatiu intre ultima coasta si coapsa.
  La un astfel de caine, cuplajul este scurt, iar linia superioara se profileaza armonios de la nuca pana la baza cozii. Daca zona lombara si spatele e prea lung, apare o slabiciune a corpului. Spatele nu trebusa fie niciodata inseuat (concav) sau de arcuit (convex, spinare de crap). In miscare, spatele trebuie sa fie bine sustinut, drept si puternic, fara ondulari sau devieri datorate slabiciunii.
Toracele trebuie sa atinga punctul coatelor, pentru a asigura o miscare buna si de anduranta, un rol important avându-l coastele bine arcuite, care ofera astfel suficient volum pentru inima si plamani. Prosternul este foarte usor vizibil in fata umarului. Abdomenul nu este supt sau lasat, linia inferioara are o usoara arcuire.
Inainte de coada nu putem sa nu vorbim despre crupa. Care este formata din cele trei vertebre sacrale sudate sidin partea superioara a centurii pelviene. Crupa trebuie sa fie scurta si plata. Orice abatere, cum ar fi: crupa tesita, rotunjita, prea lunga sau prea scurta, denatureaza simetria, armonia caracteristica, fiind urmarea unor defecte de natura functionala. De asemenea, defectele la nivelul crupei, se coreleaza cu defectele in modul de purtare a cozii si cu angulatiile posterioare.

  Coada este sus prinsa si purtata vesel, nu se curbeaza peste spate. Puternica si de grosime moderata. La cea cupata (aproximativ la 2/3) varful ar trebui sa fie la aceeasi inaltime cu punctul superior al craniului.
  Coada rulata, inelata si culcata pe spate sau pe flanc este inestetica si distruge armonia si functionalitatea cainelui. Coada jos prinsa si purtata in prelungirea crupei, lungeste linia superioara si modifica miscarea cainelui.
  Coada naturala nu va fi niciodata dreapta ca un bat si perpendiculara pe crupa ci porneste perpendicular pe crupa si la jumatatea acesteia are o usoara arcuire spre cap, paralel cu gatul.



Membrele anterioare vazute din fata, trebuie sa fie absolut paralele, de la coate pana la varful degetelor.
Deviatiile la interior sau exterior ale coatelor sau ale labelor (cagneux sau panard), constituie defecte grave, la fel ca si pieptul prea ingust sau prea lat.
Omoplatul (spata) trebuie sa fie bine orientat catre inapoi, lung, plat, asezat oblic aproximativ la 45 de grade cu orizontala. Sa fie musculos, dar plat; musculatura globuloasa este total nedorita. O teorie creata de Rudolf Tegeler si Christa Von Bardeleben contrazicand pe Tom Horner si pe Brown Edwards, ar fi ca: bratul (humerusul) este de lungime egala cu spata, formandu-se un unghi de 90 de grade, angulatie care ar fi necesara pentru lungimea pasului. D.p.d.v. mecanic este o teorie perfecta si valabila pentru un tren anterior de Ciobanesc German. 

Aceasta teorie cred ca nu este corecta pentru un front de terrier, mai ales ca se micsoreaza distanta fata de centrul de greutate. Astfel angulatia poate sa fie si mai mare si bratul usor mai scurt astfel ca perpendiculara pe sol prin cel mai inalt punct al greabanului (pe care se afla si centrul de greutate) sa fie usor in spatele cotului, iar punctul spetei usor in spatele prosternului. Iar lungimea pasului este data din mobilitatea omoplatului cu ajutorul musculaturii de pe omoplat si gat. Un astfel de umar cu frontul ingust si cu membrele posterioare mai distantate ajuta Airedale-ul la o intoarcere rapida. Spata impreuna cu apofizele primelor vertebre toracice, trebuie sa induca un greaban oblic, prelung.
Labele sunt mici, rotunde si compacte (labe de pisica) cu cuzinetii plantari bine dezvoltati si de culoarea neagra. Membrele posterioare constituie mecanismul propulsor.

Coapsa si gamba trebuie sa fie lungi si foarte musculoase. Articulatia genunchiului puternica si bine angulata (angulatia genunchiului este de aproximativ 160-165 de grade). Punctul fesei trebuie sa fie vizibil dar nu foarte proeminent, mai rotunjit decat la Foxterrier. 
Metatarsul este perpendicular pe sol, cu jareti bine coborati si vazuti din spate perfect paraleli.
 Degete moderat arcuite cu unghii negre fara deviatie la exterior sau interior.
Orice deviatie la interior (in X) sau exterior (inO) micsoreaza semnificativ propulsia membrelor posterioare.
Acest paralelism trebuie sa se pastreze si in miscare. O distanta corecta intre jareti este egala cu inaltimea jaretului. Angulatiile posterioare sunt corecte atunci cand o perpendiculara imaginara pe sol care trece prin punctul fesei, cade imediat in fata labelor posterioare.
  In miscare trebuie sa acopere mult teren fara efort.

Trenul anterior se misca inainte cu pas lung si amplu.  Membrele anterioare vazute din fata trebuie sa fie absolut paralele si libere spre exterior, trebuie sa se afle pe aceeasi linie cu frontul, coatele si labele sa fie la aceeasi distanta. Membrele incrucisate, cu coate departate (umar usor) sau coatele strinse sub piept, cu membre aruncate spre exterior (umar prea legat) sunt de nedorit. Tot la membrele anterioare se poate observa uneori o miscare cu piciorul ridicat prea sus si pus inapoi pe sol aproape in acelasi punct (o miscare tipica pentru caii de rasa Hackney), in cazul acestei miscari pierderea de energie fiind foarte mare si amplitudinea pasului foarte redusa, se pierde insusirea de acoperire suficienta a terenului. Lungimea pasului este buna cand membrul anterior are o miscare foarte ampla catre inainte, aproximativ in aceeasi linie oblica cu omoplatul.


Propulsia vine de la membrele posterioare foarte musculoase, cu gamba lunga; vazute din spate, trebuie sa fie perfect paralele, aproximativ la o distanta egala cu inaltimea jaretului de la sol. In cazul miscarii corecte, se pot observa cuzinetii membrelor posterioare. Orice tendinta de a ridica metatarsul mai sus, este de nedorit si duce la pierderi de energie. Daca urmarim miscarea Airedale Terrierului in zapada sau in nisip ud, trebuie sa vedem urmele doar int-o singura linie, ducand membrul posterior in urma celui anterior.
Miscarea trebuie sa fie elastica, bine echilibrata, acoperind mult teren si sa aratand siguranta, mandrie si atentie. Miscarea este cea care indica o anatomie corecta si este un criteriu important in arbitraj
.

 Parul este aspru, dens si sarmos, dar nu atat de lung incat sa para zburlit. Drept si lipit de corp, acopera corpul si picioarele; parul de acoperire aspru, sarmos si tare, subparul mai scurt si moale. Parul cel aspru este creponat sau usor in valuri; parul cret sau moale este total de nedorit. Cainii cu roba de textura foarte dura au mai putin par pe picioare si pe barba, acest lucru fiind pentru un caine utilitar un avantaj, dar crescatorii acestei rase considera acest par mai putin estetic. Parul moale si abundent pe picioare si bot este un defect. Este foarte greu de smuls si intretinut, de obicei un astfel de par este mat si de o culoare mai deschisa, spre bej. Un astfel de par se incalceste mult mai repede si se murdareste. 

Culoarea este neagra sau grizzle pe ceafa, pe spate si laturile toracelui (saua), precum si pe partea superioara a cozii. Toata celelalte zone ale corpului au culoarea tan.
Grizzle este o culoare uniforma, un amestec de fire gri, negre, albe si aramii, asemanator parului carunt. Tan-ul este o culoare de un ton auriu-brun (aramiu) asemanator frunzelor de toamna. Deseori urechile au o tenta mai inchisa de tan, umbre mai inchise putand aparea in jurul gatului, precum si in partile laterale ale craniului (pe tample).
O usoara amestecare a culorilor pe umeri si pe coapse nu trebuie considerata ca fiind defect, cu toate ca modifica proportiile in mod nefavorabil.

La nastere puii sunt negri (foarte asemanatori cu cei de Dobermann), cu putine pete de culoare tan, schimbarea culorii desfasurandu-se in timp. Daca un caine va avea dupa 2 ani umeri sau coapse negre, le va pastra toata viata. Asa numitul “par de afgan”, moale, este de obicei cenusiu-crem, pe cap si pe membre. Adesea se pastreaza pe urechi si laturile exterioare ale craniului culoarea cenusie. Astfel de caini, numiti de englezi ”woolies” (lanosi) sunt de obicei din punct de vedere anatomic bine construiti, dar cu par nedorit. Parul de aceasta natura constituie un defect eliminatoriu.
Cateva fire albe intre membrele anterioare sunt acceptate. Labele albe cu sole si unghii roz constituie un defect grav.

  Talia preferabila a masculilor este de 23-24”, iar a femelelor de 22-23” ceea ce corespunde aproximativ cu talia data de standard in cm.
Masuratoarea se face la cel mai inalt punct al greabanului, drept pe langa umeri.
  Un caine cu un greaban evident, poate sa para mai inalt, decat unul de aceeasi talie, care insa prezinta un greaban sters, slab dezvoltat, impreuna cu o insertie necorespunzatoare a gatului. Un mascul de 58 cm ne va parea un pic feminin, iar cel care trece cu mult peste 61 cm, are un aspect grosolan, greoi. Femela trebuie sa nu fie mai mica de 56 cm, deoarece pierde din tip si calitate. Dimpotriva poate fi aproape cat un mascul, daca isi pastreaza aspectul feminin, gratia si armonia. Cainii compacti par intotdeauna mai mici decat cei mari, inalti pe picioare, cu adancime toracica insuficienta si cu spate mai lung.
Calitatea si aspectul general al cainelui trebuie sa fie intotdeauna un criteriu mai important decat o masuratoare exacta!

by Mr. Lokodi Csaba Zsolt

 

 

NOUTATI AIREDALE TERRIER |FEMELE AIREDALE TERRIER |MASCULI AIREDALE TERRIER | PUI AIREDALE TERRIER | GALERIE FOTO AIREDALE |
STANDARD AIREDALE TERRIER | CANISA AIRE-ALPHA AIREDALE | CONTACT CANISA AIREDALE TERRIER AIRE-ALPHA